Iubire, greseala, iertare

De curand mi-a picat in mana o carte de a lui Alice Wheaton despre iertare si compasiune nimic mai interesant in aceste momente.
A ierta inseamna si un exercitiu cu noi insine dar si un har primit prin smerenie. Asa ca mi-am facut o lista intreaga cu speranta ca ma voi despavora de anumite remuscari. O singura dilema am si poate sa imi spuna si mie cineva daca daruiesti iubire si nu astepti rasplata neaparat dar primesti minciuni acesta fiind un mecanism de aparare e cazul sa imi mai cer iertare? Am gresit pentru ca iubesc? Oare faptul ca ne-am intalnit a fost o intamplare si n-am avut nimic in comun? In cazul asta imi pare atat de rau si trebuie sa rasfoiesc etapele pana la capitolul final, de a cere Domnului iertare ca am gresit.

2 comentarii:

Robert spunea...

Draga Anca,

In permanenta primim circumstante prin care sa ne putem desavarsi. Iti poti cere iertare pentru intamplarea din trecut care a generat aceste circumstante. Poate a existat atunci o poveste in care tu erai in rolul lupului celui rau... cine stie... si chiar daca acum iubirea a fost unilaterala si doar din partea ta... nu strica sa constientizezi ca exista cauze mai profunde decat ultimul palier al experientei care te-au adus in aceasta situatie de acum... Asa ca iarta si fii iertata! Iubeste si fii iubita! Pentru ca esti, insasi faptul ca esti in viata este dovada unei iubiri netarmurite! :)

Anca Olga Vrinceanu spunea...

Da Robert asa este trebuie sa ma intorc inapoi si sa imi intregesc lista cu persoanele pe care le-am victimizat. Da recunosc si eu am fost in postura de lider si am facut victime si acum vad si eu la randu-vi reversul medaliei. Iti multumesc pentru feed back

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info