Cand se termina valsul si te invelesti cu zapada

Te-am iubit la limita disperarii, luam drept suport de legatura cu tine telefonul mobil, care se incapatana sa sune, am dat din prea multul inimii mele si chiar de pe fundul sacului. Asta a fost mai mult decat un dus rece, a fost ca si cum am fost impinsa de pe un iceberg in apele inghetate cu sloiuri ce mi-au zdrelit obrajii, da obrajii mei pe care ii vedeai ca de copil. M-am crezut un vas titan ce merge pe marea vietii pana cand te-am intalnit pe tine. Am dansat pe ritmurile vietii, am crezut ca destinele noastre se unesc si se intrepatrund, erai la carma vasului cu toate comenzile la indemana, stiai ce faci, stiai ce pasi trebuie sa faci, eu eram atenta sa prind ritmul de vals si sa nu raman singura pe ringul de dans plin de perechi. Dar a fost un curs de dansuri platit la pretul unui vas de croaziera ce si-a schimbat cursul de navigatie fara sa isi anunte pasagerii spre tarmurile reci, acolo unde este pustiu si daca ai nevoie de ajutor nu este nimeni care sa ti-l ofere. Ai sfidat pana si ajutorul meu ceresc de care ma agatam si asta te-a facut si mai mult sa crezi ca e de bine. Pentru tine credinta mea era naivitate, chiar prostie. Nu, nu credinta mea e o prostie ci ritmurile valurilor vietii sunt prostesti. Ar fi fost bine sa stau in palatul de clestar dar din ce a mai ramas e decat pamantul, cerul liber si un pled de zapada.

Niciun comentariu:

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info