Texte

"Soarele umplea grădina copilăriei cu raze sclipitoare şi blânde, ce luminau casa de cărămidă roşie a vecinului. Ferestrele erau ca nişte oglinzi care reflectau sclipiri orbitoare. Vacanta era lunga şi în fiecare zi aveam aceleaşi tabieturi, leneveam în patul mare din living, în aşternuturile albe şi apretate de însăşi bunica. Parcă o aşteptam să-mi dea trezirea tocmai pentru a o tachina, ascunzându-mă sub pături, ca o primă repriză de răsfăţ din zi.

Bunica, Nini, era o femeie tenace, puternică şi foarte harnică, caracteristici pe care le intuiam, copil fiind, ca pentru mai târziu să fie un model de supravieţuitor în viaţă. Copilăria a avut loc într-o perioadă nu tocmai bună a societăţii româneşti, lipsa acută a alimentelor din magazine făcea, ca oamenii să lupte aprig pentru supravieţuire. Nini a dat multe exemple bune, pe care trebuie să le aibe un conducător."

Prima ploaie

Dupa o toamna tarzie secetoasa iata ca a venit si prima ploaie. O schimbare meteo radicala dar, sunt si vesti bune ca peste o zi va aparea soarele din nou pe strada noastra :)
Nu sunt meteo sensibila dar timpul asta noros si mohorat cu multa umezeala imi displace. Bineinteles ca am inceput cu o victorioasa viroza care m-a pus la pamant ca de fiecare data la schimbarea dintre sezoane.
Nu o sa fac polologhia starii vremii si a starii de fapt. O lectura buna, un ceai cald si o invarteala prin casa :D vor face ziua mai usoara.
Noroc bun!

cainii strazii

Anul acesta ne-a invesmantat cu o toamna frumoasa cu dimineti caldute si soare cu raze blande. Cateii din fata blocului lenevesc toata ziua dupa nopti agitate, in care stau de veghe, pazind masinile stapanilor. Sunt trei caini lesinati si aciuti de vecinii, iubitori de animale. La inceput aveam o oarecare teama fata de ei mai ales ca la inceput a fost unul, dupa care au venit si fratii lui :)). Ii aud in fiecare dimineata cand deschid geamul. Spre pranz isi fac siesta la umbra unei masini ca si cum ar fi sedati. S-au mai imblanzit de ceva vreme, datorita fluxului de oameni si masini. E mai dificil iarna, cand foamea le roade stomacul iar frigul ii face tot mai nervosi. Au fost zile in care mi-ar fi fost teama sa ies dis-de-dimineata sa cumpar o paine sau un pliculet de ness. Aveau nervozitatea dupa o noapte tensionata si nevoia de a-si potoli foamea. Oricum ei mai dau o raita si pe la ghenele de gunoi si dau un adevarat spectacol, cand apar oamenii strazii, care cauta in gunoaie si sunt si ei la randul lor insotiti de un caine protector. E mai mare hamaiala decat sa fim protejati si peste toate, chiar amenintati.

inceput de toamna, un nou inceput

Toamna sfarsitul sezonului calduros si inceputul activitatilor serioase, boboceii pasesc pragurile scolilor, gradinitelor si liceelor, iar oamenii seriosi se angreneaza in proiecte de mare anvergura.
Pentru mine, intotdeauna, toamna a fost un anotimp in care imi reevaluez actiunile trecute si imi fac promisiuni majore cu ceea voi avea de realizat pana in anul viitor. Simt ceva cu totul diferit in acest anotimp -cand natura isi schimba culoarea, parca si ea, la randu-i, pregatindu-se pentru ceva mult mai serios- decat cand revelionul va fi o alta etapa de evaluare a succeselor, a greselilor si a raspantiilor din trecut.
Acum, parca este o pregatire pentru un nou inceput in viata. Pana si angajarile, care se fac, sunt alte oportunitati de a-ti schimba cursul vietii. Trebuie sa recunoastem ca un nou serviciu iti poate schimba radical viata in bine sau chiar si in rau. Depinde foarte mult daca feelingul tau functioneaza la parametrii normali cu marja de eroare inclusa :)
Acest reflex de nou inceput cred ca l-am dobandit inca din scoala. Fiecare an scolar insemna o schimbare, o alta etapa.
Si nu ma dezic nici in acest an, ceea ce inseamna ca nu sunt total exclusa din ciclul naturii :)

Vise inaripate

Crina deschise geamurile larg, incat lumina invada, hulpav incaperea. O barza pribeaga se aseza pe marginea balustradei balconului. E primavara. Inceputul tuturor viselor. Incapatanarea aparitiei unei sarcini ii creau vise selene. Nu-i venea sa creada, ca barza venita din inalte departari si sperante, salasluise in caminul ei. Se simtea intre vis si realitate. Vru sa atinga aripile berzei, dar se opri. Stia ca realitatea e visul neimplinit, iar visul implinit e realitatea implinirii unei minuni.

primavara nu-i ca vara

La aparitia unor temperaturi apropiate de 20 de grade, dupa o iarna atat de grea suntem in dilema cu ce ne imbracam. Nu ca as fi o fashionista pasionata dar ma mira discordantele tot mai mari pe strada intre oameni in felul in care sunt imbracati. Fie ca n-au avut resurse sa isi imbogateasca garderoba, fie ca le este prea cald. Am vazut cetateni care erau pur si simplu la o veritabila tinuta de vara fiind in discordanta cu majoritatea care mai poarta o geaca de primavara, un baticut ca totusi mai adie vantul, si nu numai ca adie dar uneori bate strasnic.
Eu tot incercam sa analizez aceste persoane care deschid sezonul estival. Persoanele pe care le-am vazut imbracate asa subtire doreau sa li se vada un tatuaj de pe brat sau de la glezna. Sau vor sa para cool, si pe deasupra vai doamne cine sunt eu. Cu atat mai mult mi-e mila ca, daca ar avea cine stie ce papuci de firma as mai zice, dar sunt niste turcisme si chinezarii in toata regula, si, da intr-adevar ies in evidenta ca-si dezgolesc picioarele de dresuri crezand ca sunt mai sexi.
Dupa parerea mea a fi elegant nu inseamna neaparat a iesi in evidenta, frapand, chiar si vremea ;))
De aceea sunt pardesiele, trenciurile, puloverele, cardiganurile, sacourile si multe alte vestimentatii pentru primavara-toamna dandu-ti posibilitatea sa te imbraci adecvat si comod. De aceea sunt balerinii, pantofii plini sau decupati si sandalele mai pline. Moda e diversificata, pentru toate gusturile si buzunarele. Aici mi se pare marea aiureala, ca vrei sa fii elegant in aprilie la papuci care se poarta vara pe canicul.
Dintr-o perspectiva a logicii lor la 40 de grade ar trebui sa fie nud sau cel mult sa poarte un costum de baie :))

cei care intarzie

Am observat ca sunt foarte multe persoane care intarzie la intalniri. Nu stiu, de ce tine asta?! De respectul de sine scazut sau lipsa de respect fata de tine? Sunt totusi persoane carora nu le gasesc scuze deoarece sunt angrenati in campul muncii si ar trebui sa stie sa isi dozeze timpul. Cunosc traficul din Bucuresti, stiu cat timp le ia sa ajunga intr-o anumita destinatie si cu toate astea dau vina pe trafic, pe anumite treburi foarte stresante. La cat se munceste in ziua de aaaazi ... :)
Si totusi tin mortis sa ii scuzi. Ma intreb totusi, daca si-ar permite sa faca lucrul asta la o intalnire in scop de serviciu, daca si ar permite la serviciu sa intarzie cu treburi mai mult decat e cazul.
E de ajuns o data sa se intample, si sa ii scuzi ca pe urma devine un obicei. Nu inteleg de ce la romani ca sa se faca o treaba, este necesar ca ei sa fie constransi, sa tipi la ei, sa te superi si sa iei atitudine, ca alta data sa nu se mai intample. Pentru ca se observa, daca ai o atitudine ingaduitoare, nu chiar permisiva, dar faptul ca ai inteles situatia, tot nu schimba lucrurile. Oamenilor trebuie sa le fie frica, ca tu nu ii vei astepta, ca sa fie motivati sa vina la timp. Bine, ca e o chestiune de bun simt, sa ai o masura in toate. Dar asta ramane de vazut cum suntem noi ca societate si de ce merg lucrurile asa in general cat si in relatiile interrumane.

Povestea lui Vincent

Soarele sari de linia orizontului si o lumina sclipitoare umplu natura somnoroasa, care incearca sa se trezeasca pentru o noua zi. Vrabiile gurese faceau salturi, de pe o creanga pe alta, scuturandu-si penele realizand niste dansuri ritmice.
Vicentiu isi lua geanta ca la un semnal de alarma, ca un sunet acut al clopotelului, anuntand inceperea orelor scolare. Da, trecuse atata timp de atunci. A ramas doar cu un reflex. Au trecut cativa ani de cand a terminat universitatea, unde si-a tocit coatele pentru a ajunge doctor.
Lua cateva carti de specialitate sub brat si privi pe ochiul geamului din hol, unde se itea lumina argintie de iunie. Il orbea. Isi aminti primul contact vizual cu Oana. Ramasese fascinat. Dar, atunci, a trebuit sa plece neaparat la Bucuresti pentru studii, pentru a-si desavarsi menirea. Vicentiu era un om bland, cu trasaturi bine definite, cu o statura impozanta, crescut intr-o familie de oameni cu credinta in Dumnezeu.
Inchise ochii brusc, electrocutat de imaginea pregnanta a Oanei. Era o fata zvelta, cu parul de culoarea castanei, cazand in falduri pe umerii gingasi. Acum, era o femeie casatorita cu un avocat de notorietate din localitate.
Tanarul Vicentiu a suferit enorm, de aceea n-a plecat din oras preferand sa faca naveta. Se multumea doar sa o zareasca pe drum, cu mersul elegant, unduitor in rochiile de satin inflorate. Scrasnea din dinti la gandul ca, in acea casa de caramida rosie a avocatului Cerneschi, Ana ar sta sechestrata si opresata de niste hartii legale, buchisite de sot.
Cateva broboane se prelinsera pe fruntea lata si venele albastrii de la tample stateau sa plesneasca. Inima incepu sa aiba un ritm trepidant si sacadat. Se gandi ca trebuie sa rezolve si aceasta problema. Tranti usa nervos ca un avertisment al gandurilor sa se potoleasca o data, ca va descurca si aceasta problema.
Urca in automobilul Dacia, pe care il gara in fata curtii de pe strada Odissea. Porni, iar pe drum ii veni un gand de a da un ocol chiar prin fata casei de caramida rosie a familiei Cerneschi. Era ora, la care Oana se pregatea si ea, la randu-i, sa mearga la serviciu si poate o va intalni. Sau poate sa treaca prin fata Tribunalului sa adreseze o intrebare la ghiseu, oricare alta, pur informativ, doar o va intalni pe ea. Dar gandul ca s-ar intalni cu avocatul il facu sa isi vada de drum. O lua pe drumul national marcat de lanurile de grau parguite, si ici-colo pe marginea soselei pete sangerii ale macilor infloriti pe care le puteai confunda cu niste marcaje de drum. Accelera catre Bucuresti cu viteza peste maxim admisa, parca un drum spre niciunde, spre nicaieri.
Odata ajuns la spital realiza ca avea atatea vieti de salvat, incat trebuia salvata a lui insusi. Avu remuscari de egoismul sau. Asistenta il astepta in pragul usii si anunta o urgenta. O femeie insarcinata din provincie, venita asta noapte la camera de garda. Doctorul Vicentiu trase din cuier halatul, prinse in fuga fisa si pasi catre salon. In timp ce analiza diagnosticul, zari un nume foarte cunoscut lui. Oana Cerneschi. Grabi pasul si deschise usa salonului. Ana intinsa pe pat, asudand, speriata de ceea ce ar putea sa se intample cu sarcina, privi ingrijorata catre cadrele medicale aflate in salon. Vicentiu o avusese doar in vis. Exclus sa fie tatal copilului ei si cu atat mai putin sotul ei. Ii lua mana pacientei si o linisti ca totul va fi bine. Acum, era doctorul Vicentiu si nu mai era Vincent din liceu. Oana ii multumi cu un suras pe buze. Doctorul se retrase si ii prescrise o ecografie. Pleca din salon uimit de coincidenta, si, nu numai, ci de realitate. O realitate, care l-a vindecat. L-a vindecat de himerele din zi si din noapte.

Gandurile ii mai jucau feste. Se gandi ca asta inseamna sa iubesti pe cineva cu adevarat, sa ii respecti deciziile si realitatea celuilalt, care va deveni si a ta.

octombrie 2010

story sub clar de luna

Era lumea in care ar fi vrut sa fie el. Lumea in care s-ar fi facut inteles. Dar n-a fost sa fie asa... Destinul? Doar destinul? E oare ceva intamplator in lumea asta?
Credem, uneori, cu darzenie ca suntem alesi sa fim chinuiti. Intamplator, alegem ca noi sa ne chinuim. E o placere, o placere sa simti ca lupti, si ca, numai asa izbanda va fi glorioasa. Dupa aceea, alergam cu steaguri in mana peste hotare pentru a re/cuceri, a cuceri inimi, a cuceri priviri si mergem mai departe... de am atinge si Luna. Da, curios, de foarte multe ori ne dorim si Luna de pe cer. Mergem in pasi uriasi cu mainile intinse iar, daca un asteroid ne loveste, ne intrebam furios: De ce! Am fi norocosi sa ne iasa cineva in cale si sa ne atraga atentia daca, pana in drumul nostru absurd, am vazut razele soarelui, daca s-au topit cei de langa noi, daca s-a mai nascut o stea si, chiar ca, taman am scapat de o furtuna solara, dar neavand nici aceasta sansa de a intalni un om, nu-ti ramane decat sa fii precum un lup sub clar de luna...

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info