Curtea Domneasca din centrul vechi al capitalei

      O incursiune in istoria veche a Bucurestiului intr-o zi de vara caniculara te determina sa reflectezi la alte lumi si civilizatii ce au dainuit pe meleagurile noastre si au folosit drept prototip pentru civilizatia de azi.

Foto: Anca Vrinceanu
     Curtea Domneasca este o asezare veche situata in centrul capitalei de azi si data in folosinta ca muzeu si sit arheologic definind o bucata de istorie a asezamintelor romanesti.
    Ca istorie Curtea Domneasca este prima Curte Domneasca din Bucuresti dar a devenit nefunctionala dupa incendiul din 1718 si dupa un devastator cutremur din 1738. Se pare ca ar fi fost infiintata de Mircea Cel Batran. Este alcatuita din Palatul Voievodal, cancelariile domnesti si o biserica cu hramul Bunei Vestiri. 
    Dupa cele doua calamitati a fost reconstruita o noua curte domneasca si in prezent, cum am spus este deschisa publicului ca muzeu dar si folosita ca sit arheologic.

Foto: Anca Vrinceanu
    Dupa o plimbare in acesta spatiu vechi al capitalei cu un stil amalgamat de nou si vechi, cu terase cosmopolite, pub-uri si restaurante este o trece brusca in alta lume istorica ce ne spune despre vestigii voievodale si gloria din trecut.



Foto: Anca Vrinceanu
    Din nefericire, fiind o zona extrem de circulata curatenia si intretinerea lasa de dorit, desi ar putea fi un punct turistic strategic si de vizitare. Asa, iti lasa impresia de niste ruine, pe care in trecere si in fuga nebuna de zi cu zi nici n-ai vrea sa le observi si daca exista si  cotloane cu gramajoare de gunoaie aruncate la intamplare ii  determina pe alti trecatori/cetateni sa arunce tot acolo gunoi, cu sensul ca au aruncat si altii sau oricum e gunoi si murdar, daca m-as dezbara si eu acum de sticla de suc care m-a racorit de ce n-as pune-o si eu acolo unde s-a format gunoiul? isi zic in gand trecatorii. Plus de atmosfera imbacsita, pentru ca se afla unde in spatele bulevardelor principale ale centrului unde nu exista facilitati de igiena publica. Si ma opresc aici cu alte comentarii. 
    In alta ordine de idei, istoria poporului roman dainuie si in ziua moderna de azi in ciuda nepasarii noastre. 
    Ca parafrazare a unei vorbe populare romanesti vechi, inchei sub forma: 
Trimpul trece, pietrele raman.

9 comentarii:

vienela spunea...

Avem nevoie de inca o suta de ani pentru a ne obisnui cu pubelele si tomberoanele. Pana atunci, ne vom tot impiedica de mormanele de gunoi, din pacate.

Dana spunea...

Treceam si eu mai zilele trecute prin centrul vechi... :)

Anca spunea...

Vienela ai mare dreptate, tine de mai multi factori

Anca spunea...

Dana stiu, ca am fost in trecere la tine pe blog si tocmai ce am comentat la articolul tau despre Hanul lui Manuc :)
Chiar mi-a fost de folos sa stiu si de preturile de acolo...

Cristi spunea...

Altii fac bani grei din turism, exploatand la maxim astfel de locuri incarcate de istorie.

Anca spunea...

Cristi, exact, asa este, poate n-am apucat sa ma refer la lucrul asta in post, dar la asta cred ca ne gandim cu totii. la cat de frumoasa este tara noastra cu totii ne gandim ca am putea avea mult de castigat

Fata care te iubeste spunea...

foarte frumoase pozele:)

Anca spunea...

multumesc

elly weiss spunea...

Frumoase fotografii si, mai ales, frumos review! Mie imi pare rau ca nu stim sa ne exploatam valorile. Nu numai in materie de arhitectura veche si istorie ci in orice domeniu. Nu stiu de ce exista nepasarea asta fata de ceea ce avem. Pe de alta parte, ne extaziem in fata a ceea ce au altii. Uitand ca avem lucruri cel putin la fel de valoroase si pe care le-am putea exploata profitabil, chiar foarte.

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info