De la o sticla la potirul nesecat


     Era prin anii ’96 la primul meu loc de munca, care era in mari transformari de privatizare. Poate generatia anilor ’90, de dupa liceu, isi aminteste situatiile de atunci, care ne-au adus in stadiul actual.
       Erau vremuri in care apareau primele magazine private pe la care toata lumea facea pelerinaje. Erau pe cate un raft vreo doua, trei perechi de pantofi adusi de pe la turci si cateva toale atarnate. Iar noi toti fascinati de "bogatia" si luxul lucrurilor straine ramaneam cu gura cascata.
     N-am sa uit niciodata primul butic privat, ceva gen "Anda" de pe strada Ion Campineanu. Oho, butic de lux si nu alta, un demisol intunecat cu lucruri aduse cine stie cum de afara.
         Toate magazinele si complexele mari, golite nu se stie din ce motiv si falimentate.  Vremuri grele, somaj, inflatie mare.
Nu se punea problema oamenilor cu spatele bine acoperit.
        Dar, sa revin la primul meu serviciu ce avea sa isi puna amprenta pentru mai tarziu in evolutia mea profesionala.
      Lucrez in primul an, facand de toate, ca deh, asa e prima oara cand ai serviciu sa te faci util, sa muncesti, sa servesti si sa slugaresti, ca sa te si recompensezi totodata pentru bunavointa patronilor de a te fi angajat. Cum a pornit lumea de atunci nu ma mira cum am ajuns astazi. Ma refer la management si manageriere.
    Dupa cateva luni, trecuse si mama probei, dau sa intreb daca mi se face carte de munca, pentru ca asa erau vremurile atunci, si nu numai ca erau asa, dar legal asa trebuia sa se intample. Nici una nici doua, un om care a trecut de mult la cele vesnice, sef de personal, ma tot evita ca mai pe urma chipurile sa imi zica el, asa de la obraz : "Auzi? Dar nici o sticla nimic?  Mentionez ca "sticlele" atunci erau prohibite, erau ceva pe care sincer nu mi le puteam permite, pentru ca de aceea voiam sa ma si angajez ca aveam nevoie sa ma intretin, sa intretin cheltuielile covarsitoare de atunci pe umerii nostri.
     Acum este o perioada de post, Dumnezeu sa il odihneasca, a trecut in lumea de dincolo, nu stiu cu ce l-ar fi ajutat cu o sticla in plus sau in minus, acum unde s-a dus cu ce l-ar ajuta lucrurile lumesti?  Spun asta pentru ca este un semnal de alarma pentru multi. De aceea se ajunge la situatia unor oameni de-a-si trage gloante in cap, candva capii nostri. Daca intelegeti.
         Dar raul facut unora ramane si trag din greu, inca.
     De la vremurile de atunci de la o sticla s-a ajuns la siroaie si suvoaie de alte remuneratii pentru a obtine un loc de munca. Potirul nesecat. Chiar trebuie citit acest acatist. Chiar le-ar fi de folos multora.
        Chestia e, ca de la acea sticla mi s-a tras si va spun sincer ca, nu, numai o data …
De aceea imi lipsesc ani de munca pe cartea de munca, de aceea am ajuns in situatia in care generatiile tinere ne dau peste nas, pentru ca noi generatia de sacrificiu, care trebuia sa facem ceva, am fost niste supusi, umili si umiliti, fugind si fugariti, ajunsi deja bolnavi.
Asa, cu o stare de letargie si de neputinta, ce mai pot sa spun decat bravo si felicitari celor care au stiut sa se descurce, sa pluseze, ca au avut de unde, ca isi revendica posturile si si le justifica cu mare aplomb avocatesc.
     Consider ca acest neam bantuit de vremuri grele si multe chinuri si umilinte nu mai poate sta decat la mila lui Dumnezeu si ca nici catedrala Mantuirii Neamului nu ne va salva de pacatele noastre cele multe si aviditatea de putere si de bani priviti prin ochiul altcuiva.
     Dumnezeu sa aiba in paza poporul roman, (asa cum spun rugaciunile din Biserica) de aici si pretutindeni.

5 comentarii:

OchiiVerzi spunea...

Bautura si cafeaua, au facut mereu legea :D ... vrea cineva mita? Mita = bautura si cafea (asta mai demult) acum s-a mai implinit putin, sa zic asa, "bonusul": bani, cafea si bautura ... sa nu mai vorbesc de tigari. Nu stiu acum ce sa zic, nu am fost in situatia de a oferi mita pana acum :))) ... probabil voi fi ceva mai revoltata atunci cand voi pati si eu asa ceva :D ...deocamdata vorbesc si eu din ce observ sau mi se povesteste.

FromMegwithLove spunea...

Mda, mie mi s-a intamplat de curand. Dupa o "atentie", parca vorbeam cu alta persoana. Care totusi trebuia sa si indeplineasca sarcinile din fisa postului, nu ii ceream eu sa stea spagat :|

vienela spunea...

Cred ca sunt unul dintre putinii oameni din tara asta care nu da spaga, mita, sticle sau cum vreti voi sa ii mai spuneti. In schimb, cand am nevoie de ceva si vad ca omul tot asteapta sa ma simt, ii dau vreo cateva in gand, sa se sature si el si neamul lui. :))

elly weiss spunea...

Dau cate o mica atentie cuiva daca sunt foarte multumita de ceea ce a facut. Niciodata ceva inainte. Daca dau ceva, e doar din recunostinta.
E drept, prin spitale, se mai uita unii prin buzunarele noastre, ca asa au fost obisnuiti. De dat mita, inca n-am dat. Sper sa nici nu fie nevoie.
Dar ai dreptate, am multe cunostinte care au trecut prin situatii relativ similare.

Anca spunea...

Ochii Verzi,Vienela, Meg si Elly va multumesc pentru mesaje. Nu v-am raspuns pentru ca am asteptat mai intai toate parerile ca sa imi fac si eu o idee.
Asta a fost pentru mine, o perioada nefasta vremurilor de demult.
Va pup,
o saptamana buna
Ne reintalnim curand :)
Va imbratisez

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info