Sfarsit de saptamana cu happy end

Dragii mei am lipsit o buna perioada de timp, deoarece am fost foarte ocupata. Mai tineti minte cand v-am spus ca in fata geamului meu un cuplu de turturele are cuib si doi puisori? Ei bine un porumbel de rasa nu i-a lasat in pace si gata. Distructiv nevoie mare de i-a aruncat din cuib.
Zburataceala mare, dau fuga jos sa vad sa ii caut. In fine gasesc unul dintre ei. Ce sa fac? Il duc acasa. Ma luasera toate gandurile. Eu si cu mama suntem mari fane Animal Planet si National Geographic.
Stiu de animalele in captivitate si ce inseamna pentru ele acomodarea de dupa in mediul lor salbatic.
N-am stiut ce sa fac pe fuga decat sa sun la un cabinet veterinar si sa intreb ce pot face. Asta asa pe loc, pentru ca nu stiam cum pot sa il ajut de urgenta. Imi da mici sfaturi, daca vrei mai multe inseamna o consultatie. Norocul si ocrotitoarea lor a fost o prietena de a mea iubitoare de animale si de pasari care cunoaste foarte multe, extraordinar de multe lucruri. Ea mi-a spus cum sa vad daca are aripile in regula, cum arata, i-am dat poza cu el toate, ore in sir pe telefon. Nemaispunand ca s-a interesat de ei in fiecare zi. Asta incepand de marti la pranz.
M-am dus repede la cabinetul veterinar din colt in care stiam ca exista si o farmacie si toti se uita asa la tine de parca mmm mare lucru. Da! eu voiam sa salvez acei puiuti care au luat nastere sub geamul meu si mi se parea foarte crud sa sfarseasca taman la mine ca nu stiu sa le acord ajutor.
In final am ajuns la o farmacie veterinara, cu un baiat extraordinar care mi-a spus sa ii administrez apa plata, sau fiarta si racita si mi-a dat niste vitamine, pe langa am luat si o mica seringa. Tot prietena mea draga mi-a spus cum sa ii tin ciocul astfel incat sa nu ii intre pe caile respiratorii lichid. Toate astea au durat doua  ore si ceva in casa si cu farmaciile.
Dupa care imi veni ideea daca il pun la geam, vin dupa el? Vaai, extraordinar, dadeau roi la geamul de la bucatarie, ii aratau cum sa vina pe creanga, el inca avand puf de puiut si destul traumatizat. Si i-am facut culcusul pe geam. Farmacistul mi-a spus ca este foarte eficient sa il hraneasca parintii. Zis si facut. Mi-am dat seama ca este hranit. Am mai citit si forumuri in care spuneau ca vin asa pe nevazute, sa nu fie nimeni in bucatarie :)

A doua zi, aud copiii afara strigand uite un pui, am gasit un pui! ma uit pe geam erau niste copilasi curiosi si dragalasi. M-am dus jos si i-am rugat frumos sa imi dea puiul ca mai am unul sus. Si asa m-am pricopsit cu doi puiuti. Imaginile vor urma cred in ordine cronologica. Mama lor i-a invatat din pom de pe o creanga cum sa se spele cum sa se ciuguleasca, isi tineau unul altuia de cald. 

Insa sa stiti ca primejdiile nu trecusera. In pomii de pe langa bloc sunt si cotofene, plus ca porumbelul era disperat dimineata sa ii doboare. L-am alungat cu coji de paine. Cica in natura nu trebuie sa intervii dar deja erau pe teritoriul meu :)


Si, azi, vineri, dupa cateva zile de hrana au prins penaj, dar nu prinsesera curaj, asa ca l-am luat cand a venit mama lui dimineata l-am luat pe deget si a zburat catre ea pe creanga, iar pe cel de al doilea m-am gandit ca e mai pricajit si ca poate maine sa zboare, da' de unde cat era de mic atat de zvarluga era :))
Se tineau bine pe creanga si dadeau din aripi, mai putin curaj, asa ca prima oara pe bicicleta.
Aici cand primul a zburat la parintii lor, se vad trei. Am facut si eu poza va dati seama cat am putut de repede.
La un moment dat au disparut, dau sa ma odihnesc dupa amiaza si ii aud parintii, s-au cocotat intr-un pom cu mult frunzis d-abia de i-am zarit, dar m-am bucurat enorm ca sunt impreuna. Dar soarta, viata plina de pericole ca si la oameni de altfel e imprevizibila. 
Doamne ajuta!
Ii multumesc prietenei mele din suflet, un om cu suflet mare.

2 comentarii:

elly weiss spunea...

Vai ce mi-a placut cum ai povestit! Am citit cu sufletul la gura. Ma bucur ca i-ai ajutat si ca, macar pe moment, lucrurile sunt bine.
Bietii puisori :) Ce inseamna si in natura lupta asta pentru teritorii, supravietuire...e teribila!
Happy Weekend, Anca!

dan spunea...

Un astfel de gest nu mai este facut de multa lume. Multumesc

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info