Savoarea cozonacului care uneste



Vacanta de iarna venea cu pasi repezi, asa cum cadeau si fulgii de zapada.
Cu gandul la pregatirile de Craciun ne predam ultimele lucrari scolare, iar gandul ne zbura numai la vacanta si la sanius.
"Ghetusurile" pe care le faceam in curtea scolii ne faceau zilele numarate mai usoare.
Trimestrul intai de scoala se termina, Mos Nicolae isi facuse deja prezenta cu bomboane si dulciuri, puse in pantofii curatati si lustruiti. Deci, urma si Mos Craciun cu iz de cozonac, de portocale si toate bunatatile de sarbatori.
Noi, copiii, eram imbarcati in trenuri supraaglomerate catre resedintele bunicilor.
D-abia asteptam sa o vad pe bunica, care era o experta in cozonaci si prajituri. Tavile de tabla neagra, care erau foarte apreciate dadeau pe dinafara compozitia pusa pe dulap "la cald".
Deseori, bunica striga dupa noi sa inchidem usa, ca nu-i mai cresc cozonacii.
Cu o grija exagerata mergeam si ii ridicam prosoapele sa vedem cum creste coca. Pentru mine era ca un experiment chimic. Nu intelegeam atunci ce puteri magice are drojdia, elementul esential din compozitia maiestrita cu grija.
De multe ori sa ma bag in seama, voiam sa framant si eu aluatul, dar bunica nu ne lasa si cu o vigoare nemaipomenita framanta si lovea coca de peretii ligheanului de se auzea din curte.
Pe vremurile de grele amintire, gazele se dadeau cu masura sau chiar cu o presiune foarte scazuta spre disperarea bunicii, care se supara foc si para, ca nu ii vor creste cozonacii.
Cel mai mult adulmecam mirosul compozitiei cu nuca, rom si cacao. O sarcina aveam si eu sa presar nuca de deasupra cozonacilor.
In rest ii savuram in fiecare dimineata la o cana de lapte fiert sau ca desert dupa amiaza.
Mirosul cozonacilor persista mult timp in casa si era o "reteta" care unea si reunea familia.
Colindatorii primeau si ei, de asemenea si musafirii.
Cozonacul dadea binete in preajma sarbatorilor de iarna, in casa si cu cei care ne calcau pragul, ca si cum un ingredient secret ii invaluia pe toti spre unire.
Si acum izul copilariei invaluie Craciunul si umple gospodariile de savoare si unire.

Recomandare de parfum de la Yves Rocher, ultima aparitie
 Acest articol face parte din Clubul povestilor parfumate initiat de Mirela Pete

18 comentarii:

Minnie spunea...

Esti foarte devreme cu publicarea povestii dar este foarte frumoasa! Mi-ai amintit e cozonacii facuti de mama si de serile de mos ajun!
Splendid! Multumesc!

blogger.eu spunea...

E tare faina povestirea asta !

Anca spunea...

Minnie - am zis ca imi pierd inspiratia :))
daca tot sunt fascinata de venirea sarbatorilor imi trec prin minte amintiri carora le dau ghes cat mai repede.
Mersi

Anca spunea...

blogger.eu - multumesc, am vazut ca ai postat idei de cadouri :) pe blogul tau. fain

Mirela spunea...

Copilărie minunată cu iz sublim de cozonac...vacanțe dragi, bunici iubiți! Ce frumoase amintiri, ce mâini experte și ce lume de poveste ai readus aici, Anca dragă! Chiar dacă este devreme, eu mă bucur să citesc oricând aceste povești. E un fragment de copilărie din cea mai iubită vacanță: cea care îl aducea pe Moș Crăciun!
Un weekend frumos îți doresc! :)

Carmen RM spunea...

m-am mirat si eu vazand titlul, la mine in blogroll :) am crezut ca este doar o coincidenta de tema, dar... nu! esti prima care ai scris la Povestea Parfumata si ai scris foarte frumos! arome de cozonac am in nari... ce pofta mi-e de o felie ;)
Ai facut bine ca ai scris atunci cand ai simtit ca ai inspiratie!
un weekend minunat sa ai!

vienela spunea...

Ai povestit foarte frumos despre bunica ta, mi-a placut.
Aroma cozonacului cald nu se compara cu nimic altceva, cred eu. Pe noi ne uneste in jurul cuptorului si ne dezbina de la prima felie taiata, cand ne batem pe minunea parfumata. :))
O duminica placuta sa ai, Anca!

pandhora spunea...

cozonacul...mare bucurie si pentru mici si pentru cei care au fost candva mici :)
pentru noi toti cozonacul are legatura cu copilaria si cu sarbatorile...asta e lucrul cel mai frumos pentru ca acea vreme e de neintors...
minunat parfumul cozonacilor bunicii tale! :)

Sara spunea...

Din nou, amintiri cu bunici...:(
Plăcute miresmele cozonacilor din copilărie!...
O duminică frumoasă vă doresc!

Anca spunea...

Sara, cred ca toti ne amintim de bunici cand vine vorba de sarbatori. Nu e musai, dar din generatia mea multi au fost crescuti si cu ajutorul bunicilor.
Sarbatori de poveste va doresc

Anca spunea...

Vienela - bataia pe cozonac e inevitabila :)) ai mare dreptate toti adulmecam, ne uneste parfumul ca mai pe urma sa ne urmarim care, cum si cat mananca :))
sau se mai intreaba cineva mirat "Nu mai e cozonac?" :))

Anca spunea...

Pandhora - multumesc de apreciere, asa este, avem amintiri din copilarie si tabloul bunicilor sau celor dragi.
Sarbatori fericite!

karma police spunea...

haha eu am scris ca parfumul sarbatorilor e iubirea, tu ca este fericirea..ce ginduri minunate..'unde esti copilarie'

LOLITA spunea...

Magia sarbatorilor de iarna este completa atunci cand se simte si parfumul cozonacilor care, asa cum frumos ai spus uneste si reuneste. De copilarie si amintirile ei vom fi toata viata dependenti pentru ca ele ne-au format ca oameni...
Sa fie iubire si fericire! :-)

elly weiss spunea...

Cred ca nu exista Craciun fara cozonaci!
In casa noastra e ceva obligatoriu in timpul acestei sarbatori :)
Ai scris minunat despre bunica ta al carei ritual de pregatire a minunii numite coonac seamana mult cu al mamei mele :)
Mie imi place foarte mult dar, o sa razi, doar in prima zi, cand e cald. Atunci as manca si doi cozonaci :) Dupa aceea abia ma mai ating de el. Cat ar fi de bun :)
Frumoasa poveste ai scris! Am vazut-o de vreo 2 zile publicata...M-am abtinut sa vin s-o citesc, desi eram foarte curioasa. Nu citesc nicio poveste parfumata inainte de a-mi scrie propria poveste. Este ritualul meu :)

O seara minunata, Anca draga!

Diana spunea...

Superb, Anca!
Ghetusurile acelea lungi pe care azi le cam evit! :)
Pregatirea cozonacilor! parca o aud pe mama cum ne zicea sa plecam afara, sa nu ne mai fataim pe usi - pentru ca... nu mai creste aluatul!
Presiunea redusa la gaze... Ai surprins esentualul in doar cateva randuri! Cuvinte perfect alese care au activat sentimente minunate in sufletul meu!
Viata fericita!

Anca spunea...

Elly - fara parfumul cozonacilor nici n-ai simti ca e Craciun :)
Si eu sunt innebunita dupa cozonacii proaspeti scosi din cuptor, aburinzi.
Sarbatori fericite!

Anca spunea...

Diana iti multumesc pentru aprecieri
Sarbatori fericite

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info