In asteptarea postasului



Ma plimbam cu prietenul in parc aproape zilnic in zilele frumoase de vara. Ne placea sa facem miscare. Era foarte sportiv si vivace. Foarte haios si binedispus tot timpul, imbracat lejer, cu un tricou, bermude si adidasi de firma. Prezenta lui imi facea bine. Glumeam si vorbeam cate in luna si in stele, jucam si badminton creand adevarate meciuri de profesionisti. Adidasii scartaiau in ritmuri de fandari. Oricum ‘meciuri’ se creau si intre noi. Fiecare avea dreptatea lui. De multe ori o lasam sa pice asa cum voia fiecare, avand impresia ca a iesit doar unul castigator. In realitate, a fost taman invers, ca nici unul, nici altul nu prea am avut sanse de castig. Destinul a facut ca relatia sa se incheie intr-un mod sec si destul de vehement. Tot pe principiul ca fiecare din noi a avut dreptate. Dreptatea, pana la urma, a fost de partea altor persoane. Noi am ramas pilonii unor relatii cu oameni mai slabi, carora le satisfaceam doar ideea de protectie si siguranta.

Nici telefonul, nici internetul si nici alta conexiune nu ne-a mai inlesnit legatura. Legatura a ramas doar la nivel de amintiri, care ne vor face fericite clipele de singuratate.

De fiecare data cand ieseam la plimbare ne intrebam si cum ne imbracam. Odata, chiar pe fuga, ma intreba si el cu ce sa incalte. Glumind, imi spunea ca isi ia adidasii de firma "ca stiu ca iti plac" zicea el. Si nu era departe de adevar. Chiar mi-a spus ca imi va trimite colet. Momente hazlii dadeau nota conversatiilor noastre. Acum, dupa ceva vreme, de cate ori vreo ocazie ma face sa trec in zonele circulate de noi sau in jurul locatiei in care locuia, ma napadesc amintirile. Vi s-a intamplat vreodata cand va aflati in zona care locuieste ex-ul, sa va amintiti de el si de relatie? Va apar amintiri? Mie una mi se intampla destul de des. De aceea, ma face sa par cufundata in ganduri, nostalgica. Parca astept sa sune. Chiar si clopotelul interfonului ma face sa tresar cu gandul ca postasul ar veni ca un sol de pace cu coletul si raman linistita cu ideea la deja celebrul film, ca daca ar fi sa fie "Postasul suna intotdeauna de doua ori", iar actorul si-ar face pe deplin rolul, pentru ca de ce sa nu spunem 'viata bate filmul'.

5 comentarii:

CARMEN spunea...

draga mea... simt vocea trista din povestea ta. Stiu ca e greu si e clar sa te napadeasca toate aminitrile, indiferent ca treci sau nu prin anumite locuri. Vei simti si parfumul lui si parca ii vei recunoaste si vocea cândva... "fantomele" trecutului te vor urmari permanent si atâta vreme cat le vei simti atât de puternic prezenta, sufletul tau nu va fi "liber" pentru o alta relatie.
Daca vei avea un prieten nou, trairile alaturi de el vor trebui sa fie atat de puternice, sa le faca pe cele vechi palide! daca nu reuseste, atunci nu este cel potrivit! si atunci, trebuie sa-ti asculti inima si sa faci ce crezi ca este mai important pentru tine. Chiar si sa pleci dupa el, la capatul pamântului!
te îmbratisez. Multu noroc!

Anca spunea...

Multumesc Carmen
nu am crezut ca reiese atat de mult tristetea.
Si e foarte bine ca mi-ai spus ca inseamna ca, asa cum zici, nu m-am vindecat.

Minnie spunea...

Au ce mi-ai facut....... mi-au dat lacrimile! :((
The postman always rings twice unul din preferatele mele, aproape ca-l uitasem, dar asa e cand nu mai astepti posta! :)))))))

Anca spunea...

Minnie draga bine ai venit si pe blogul meu. :))
Ce zici sa-l mai astept?
;)

Elly W. spunea...

Draga Anca, nu e nimic grav ca inca retraiesti anumite momente cand treci pe acolo. E firesc, e atat de uman si mai ales, feminin. Eu te inteleg perfect. :)
Dar mai bine baga-te in adidasi si da o fuga pe aleile parcului ;)
Te pup!

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info