Vesminte bisericesti - traditie



Din vechime catehumenii veneau pentru a se boteza in straiele comune, de zi cu zi, iar dupa botez purtau stiharul, ce provine de la στείχω (stéixho = “a pune în rând”) si din latina ce insemna ‘alba’ datorita culorii acestui vesmant, simbol al curatiei si evlaviei.
Chiar in iconografie, mai tarziu, Iisus va fi reprezentat in stihar. Incepand cu secolul IV clericii vor purta stiharul pentru a se deosebi de catre laici.
In unele parohii la liturghie parintii preoti isi imbraca fiii, baieti, in stihare copii
Vesmintele se poarta in Biserica, tot pentru a se deosebi de enoriasi si arata rasa monahala distinctiva. Nu de multe ori se spune, sa nu ne atraga privirea prea mult vesmintele si sa ne incante frumusetea lor, ci toata atentia acordata participarii la slujba.
Despre portul in biserica e foarte usor sa vorbim, daca am auzit undeva sau am citit, daca vedem si azi si maine, o anume etica. Sfaturile care se dau sunt binevenite, atata timp cat nu se inclina in a judeca pe cineva sau mahni. Toti avem nevoie de Biserica si ca institutie, dar si ca un asezamant de rugaciune.
Mi-ar placea sa pun un cuvant bun sau sa scriu ceva frumos, dar cuvintele se opresc. Se opintesc. Ce sunt eu in stare sa scriu, decat niste cuvinte? Mai mult celor care ma citesc n-as stii ce sa va spun si ce sa va invat. Ale mele sunt de ajuns, cum se spune.
Ganduri bune, inainte de sarbatori, sa intampinam un an frumos cu bucurie si liniste. Chiar ma gandesc, ca vor veni si serile de colinde si chiar poate ii vad pe copii Parintelui imbracati in stihare. Gandurile, pe care le pui inainte, s-ar putea sa ti le doresti sa se intample.
Mi-ar placea, de asemenea, sa particip la impodobirea bradului. Restul, observ ca nu mai am asa multe pe lista. S-au cam epuizat resursele de dorinte, poate, unde ani de-a randul am tot cerut, probabil si de ce n-aveam nevoie.
Si, daca mai scormonesc in minte, imi vin destule lucruri pe care mai am sa le fac. Dar, ma opresc aici, pentru ca sunt foarte multe lucruri personale si s-ar putea ca exprimarea nu tocmai cea buna.
Mai, tin sa mentionez ca le multumesc tuturor celor care mi-au trecut pragul acestui blog, care m-ati urmarit si care au lasat si cate un semn.
A insemnat foarte mult pentru mine, chiar de m-am mandrit :)
 


5 comentarii:

Fairytale spunea...

Avem nevoie de cuvinte, iar daca ele sunt spuse din suflet, atunci ajung la cel care stie sa le auda. De sarbatori, imi doresc sa fiu cu familia mea, cu cei doi baieti ai mei, unul mare unul mic.

Minnie spunea...

Iti multumesc si eu Anca pentru vizitele si comentariile tale la mine pe blog!
Sper ca sarbatorile sfinte sa ne gaseasca cu inima curata si masa plina!
O seara faina draga mea!

Elly W. spunea...

Anca, ma bucur ca te cunosc. Esti un suflet sensibil, deosebit.
Iti doresc sa ai sarbatori de iarna frumoase. Te pup! :)

Anonim spunea...

Biserica este casa lui Dumnezeu, nu o institutie. Ea ar trebui sa se faca cunoscuta prin facerea de bine si umilinta si modestie, nu prin straie cu care s-ar hrani toti copiii unui orfelinat o luna.
Draga Anca, tu stii parerea mea, smerenia e cea mai buna cale spre fericire. Dar smerenia aceea sincera, pe care ne-a aratat-o fiul omului, o smerenie care nu inseamna frica, nici sa te ascunzi de vremuri grele, ci sa le primesti senin si cu speranta. Te pup si abia astept sa te vad. (E.)

Anonim spunea...

Foarte frumos :)
Multumesc

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info