Lumea e altfel

Prezenta mea online anul acesta a fost una cam timida. Am incercat sa fiu mult mai atenta la ceea ce se intampla in jur, in viata reala. Oricum, nimic nou :)
Poate doar o tuse banala din cauza vremii schimbatoare. Si aia pe fond nervos. Lumea a ramas la fel de agitata ca de sarbatori. Ritmurile si zbaterile inca pulseaza in oameni.
Am inceput sa fac niste exercitii, pe care instinctul de aparare le-a anihilat.
In capitala, ca in orice metropola, lucrurile se misca rapid. Totul e o trepidatie. Orasul rasuna in fiecare zi de masini, autobuze si de forfota cetatenilor in punctele cheie din capitala.
Si sa revin la exercitii. Vecinii nu mai comunica ca altadat' si nici pe strada nu mai observam oamenii. In masini si in metrou fiecare se uita in alta parte. O nepasare, o acalmie. Poate sa se intample orice, nimeni nu reactioneaza. Poate de aceea observand cum lumea se schimba de la o zi, la alta te conformezi. Poate ca si o privire se poate interpreta si poate iesi o grozavie, de mai bine te lasi pagubas.
Inainte imi placea sa ma uit pe strada la tinerele fete cum erau imbracate si care era moda sau trendul. Bineinteles ca nici aratosii potentiali nu scapau din vizorul vigilent :)
Imi amintesc cu multi ani in urma cand cei care veneau din Vestul Europei erau mirati ca lumea din 'afara' nu comunica deloc si nu te baga in seama "asa cum se intampla la noi" si "nici cu vecinii nu vorbesc si nu se saluta cum stam noi toata ziua de vorba". Mecanismele moderne au atacat si la noi partea aceasta a romanilor, care ii tinea mai aproape si parca prieteniile erau mai altfel si chiar relatiile intre colegii de serviciu.
Acum totul e imagine, acum totul e publicitate. Pana si sentimentele trebuie sa fie pavoazate de niste sedinte terapeutice.
Pana la urma exercitiul este: 'In fiecare zi vad lumea altfel, cum si lumea e altfel in fiecare zi"


8 comentarii:

FromMegwithLove spunea...

Acum 10 ani cunosteam vecinii de la 3 scari :). Acum ma indoiesc ca i-as recunoaste pe toti de pe acelasi palier.

Anca spunea...

Stii ca nici eu nu ii cunosc pe noii vecini? :))

adriana tirnoveanu spunea...

Da, sunt total de acord cu tine. Am trăit într-un cartier muncitoresc şi mă ştiau toţi, mă opream măcar pentru un salut, iar eu cunoşteam juma' de cartier. Acum mi-e greu să mă văd şi cu prietenii, iar de oprit pentru ceva conversaţie ad hoc e un lucru rar. Intr-o zi mi-am căutat câinele pierdut. Era ora 13. M-am oprit intr-o conversatie cu o doamnă ce servea din interiorul unui chiosc. Intâmplarea a făcut ca pe seară să mă aflu in acel loc şi doamna să se îndrepte către casă. M-a oprit şi m-a întrebat dacă tot pe câine îl caut. M-am mirat atât de tare că s-a oprit şi mi-a reţinut chipul că aproape i-am mulţumit pentru asta. Auzi?! Mulţumire pentru un gest firesc! M-am intrebat atunci: oare in ce lume trăiesc şi ce-i cu mine? Hmmm

Anca spunea...

Da, Adriana, din pacate aceleasi momente de mirare ma mai cuprind si pe mine cand vorbesc cu cineva in mod intamplator.
Am aceeasi uimire fata de lume si ce e in jurul nostru

Fairytale spunea...

Sunt in asentimentul tau, parca mi-ai citit gandurile.Traim intr-o lume virtuala, si uitam sa traim!

Anca spunea...

Multumesc Fairy pentru confirmare... pacat ca am ajuns atat de virtuali si manati de roboti si masinarii

Elly W. spunea...

Cred ca inca traiesc mult in lumea din afara dar observ si eu in jur ca oamenii s-au schimbat. Poate timpurile s-au schimbat... m-am mai schimbat si eu.
Dar cred ca totul e in continua schimbare. Trebuie sa ne impacam cu gandul. :)

Mirela spunea...

Eu mă bucur să n-am treabă cu vecinii, poate nu mai sunt sociabilă, sau poate tânjesc să am liniște pentru gândurile și preocupările mele. Singura mea prietenă statornică reală, că în virtual e altfel, este o fostă colegă, Monica, cu care mă înțeleg perfect. Poate pentru că nu-i amatoare de ineternet! O seară frumoasă îți doresc! :)

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info