Aschia nu sare departe de trunchi

Bunica lui Tobias era in odaia alaturata, cu un tavan jos, un fel de anexa a casei vechi pe post de bucatarie. Camera dadea inspre intrarea in curte, cea cu vedere spre stana. Avea un sort alb cu broderie sparta si cadea in volane pana sub genunchi. Parca tot timpul statea sa se impiedice. Bunica Mari, caci asa o chema pe bunica lui Tobias, era o femeie vesela, cu un cap frumos si cu ochii de un albastru patrunzator ce mijeau si dadeau o sclipire de intelepciune nativa a omului de la tara. Avea un simt care nu o trada niciodata.
Era bucuroasa ca fata ei se maritase la oras si a urmat o scoala superioara. Era copilul pe care l-a tinut la san si era cumva necajita atunci cand Luminita riposta cu vehementa la sfaturile batranei, spunandu-i ca e senila si nu mai are ce discuta cu ea, daca nu va inceta deindata cu aceste sfaturi pretioase de viata.
Luminita i-l lasa pe Tobias in grija si pleca strigand cu o gura cat o sura, pornind in tromba motorul, starnind nori de praf in urma masinii, pe care o adusese din Italia.
Tanti Mari era speriata de batranetea ce o coplesea si uitandu-se cu drag spre nepot stia ca trebuie sa lupte sa  traiasca si sa fie in puteri, cat sa scoata lucrurile la liman.
Tobi era un baiat dragut si vesel semanand in partea bunicii. Avea un catel pe care il gasise pe ulita. Era un caine pripasit pe la stana si izgonit de indata de alti caini carora le incalcase teritoriul. De un alb galbui, latos si cu un bot negru era gata sa il apere pe Tobi oricand.
Dupa ce tanti Mari gospodari in bucatarie, lua cateva ziare pe post de abecedar sa il invete pe Tobi literele de tipar. Trezit din somn, baiatul isi striga companionul care latra fericit in curte de zor, auzindu-si stapanul.
Bunica ii spuse ca trebuie sa ia micul dejun si sa invete mai apoi si pentru scoala. Deodata, chiar Tobi, se uita cam sui si o lua in ras. Ceea ce, inseamna ca niciodata aschia nu sare departe de trunchi, isi spuse batrana.
O atmosfera apasatoare s-a lasat la poalele dealurilor si parca se auzea claxonul masinii ce rasuna in vale din norul gros de praf lasat de automobilul pretios.

Un comentariu:

Elly W. spunea...

O bucatica de viata frumos descrisa. Se vede cum bunica il iubea pe nepotel din tot sufletul, asa cum toate bunicile isi iubesc nepotii :)

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info