despre iubire

Iubire vie

Razele soarelui ne cuprind,
Ne îmbrǎţişeaza și ne sǎrutǎ iubirea. Iubirea se propagǎ în vǎzduh.
Iubirea topește pietrele.
Se prefac în lavǎ vâscoasǎ,
Ce curge șiroaie la vale.
Ne ţinem strâns înfipţi în pǎmânt
Ca brazii umbroşi de pe munţi.
Iubirea noastrǎ e munte
Stâncile scrâșnesc,
Trǎznetele ce picǎ din nori...
Furtuna iscatǎ precum o adiere spre noi
Suntem ca doi brazi în munţi


HGO - 2013


HGO

3 comentarii:

adriana tirnoveanu spunea...

Cum locuiesc în oraş de munte, prima mea întâlnire şi-a purtat paşii şi pe cărări de pădure. Era la tot pasul. Băiatul m-a botezat pădurăriţă şi apoi mi-a arătat doi brazi: unul cu nişte conuri in jos, altele cu ele ridicate in sus. Cel cu cele in jos era brăduţă şi cele cu cele în sus bradul. Cu timpul am aflat că molidul are conurile feminine coborâte şi bradul, tot pe cele feminine, în sus. Nu ştiu de ce m-a dus poezia ta cu gândul la ceva de mai bine de 20 de ani, dar asta e modul meu in care iti spun că mi-a plăcut.

Anca spunea...

Adriana - n-am stiut de brad si braduta... dar..e tare simpatica povestea
si eu ma intorc cu gandul in timp... in urma... si trec anii... :)

bianka vintila spunea...

Ai scris foarte frumos :)

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info