de weekend

Duminica, ora pranzului. Vremea pare ca a tinut cu mine. Cald frumos si un soare stralucitor. Ma accesorizez cu o pereche de ochelari de soare. Gata. Ce sa mai, merg la cumparaturi. Pentru hypermarketul aflat in afara Bucurestiului trebuie sa circul cu autobuzele speciale. Clipe de nerabdare se scurgeau in asteptarea autobuzului. Urc. Praf. Lume plictisita si obosita desi e weekend.
Priviri piezise aruncate unii altora.
O tanara are castile in urechi. E in lumea ei si pare fericita. Doamnele in varsta depasesc dimensiunile scaunelor si sunt intr-o delasare totala. In zdruncinaturile autobuzului colbul se ridica in razele de lumina precum niste licurici.
Trebuie sa schimb mijlocul de transport. Unii coboara greoi, altii vorbesc la telefon in timp ce fac salturi smecheresti pe scari.
Din nou in asteptarea unui alt mijloc de transport. De data aceasta un microbuz.
Un nene, sofer, foarte vesel. La bord din casetofon rasunau melodii de nunta de tara. Vesel nevoie mare. Are o gramada de zorzoane si matanii agatate de oglinda. Cateva poze cu nepoteii, am presupus eu, il insoteau la drum. 
Dintr-odata merge altfel. Incepe sa bage viteza. Muzica rasuna in microbuz. Doar ne ducea in afara orasului. 
Ma amuza tot ce era in jur. Bunicute cu nepoti, tineri, oameni de toate categoriile de varsta. Mergeau pentru diferite treburi dar si o plimbare lunga pentru weekend. Cate o doamna il mai tine pe sofer de vorba. Despre ce altceva, decat politica si ce se mai intampla pe la televizor? Oricum Isaura n-a fost un subiect asa de important precum alte predecesoare. Suntem inmarmuriti.
Drumul drept ancorat de copaci. Pare ca intru intr-o alta lume. Si acest lucru numai dupa doua statii.
Trecem pe langa cimitire, pe langa sere si hangare ale fostelor fabrici. 
In fine ajungem la destinatie. 
A fost o excursie la 'tara' la doar cateva statii de Bucuresti.


2 comentarii:

CARMEN spunea...

ce poveste draguta! mi-a placut tare mult cum ai descis momentele :) cumva, ai dilatat secundele...
Cu aceste îndeletniciri oarecum obisnuite, mi-ai captat deosebit atentia :) Povestioara ta este ca un inceput de nuvela a lui Eliade, aceeasi atmosfera speciala! Te rog sa scrii in continuare, nu lasa povestea incheiata aici! :)

Anca Vrinceanu spunea...

Carmen iti multumesc mult de tot de incurajari si aprecieri. Chiar m-au coplesit si am avut emotii in a-l modera de o anumita teama de a nu pica in mandrie. Ma bucur ca a placut si a avut un feedback.
O saptamana minunata si un Happy MFC pe care m-il pregatesc si eu :)

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info