Patanie la un interviu pentru un job

Mi-am amintit cum in urma cu cativa ani la un anunt de angajare pe un forum, in cunostinta de cauza, indeplinind conditiile si cerintele jobului respectiv am aplicat la un job.
Toate bune si frumoase. Eram in asteptarea contactului telefonic. Tresaream la fiecare apel ca poate-poate din atatea aplicatii 'ceva tot iese', Cum gandeste orice om, de altfel.
Bun. Primesc minunatul telefon. Primesc indicatiile sediului, cu toate ca nu a fost specificat in anunt, un inconvenient chiar si pentru un angajator, deoarece se stie ce greu se fac legaturile de transport intre sectoare, respectiv cartiere. Eram dispusa la orice deplasare, ca orice om care doreste sa munceasca si sa isi castige painea.
Locatia, cum altfel, decat intr-un apartament de bloc?
Nu-i nimic imi zic in sinea-mi. Orice ar fi. Sa am un job. 
Etajul 6, dupa o ora de mers cu mijloacele de transport, trafic, zapuseala, ambuteiaje.
Nu am mentionat ca recruiterul era o domnisoara (patron). Cerintele postului, academice si multa rezistenta la stres :)
Ajung mai devreme cu 10 minute. Un bloc, pe colt cu privire la strada principala. E bine, imi zic.
Mai stau sa imi trag sufletul.
Suna telefonul: "Ma scuzati! A intervenit ceva si daca ati putea sa mai asteptati vreun sfert de ora?! Sunt in trafic." 
Bun asa. 
Cine este punctual? It doesn't matter..
Trec acele minute in care testez zona, imi fac un traseu in minte cum ar fi sa fac acest drum zi de zi, dus-intors. 
In fine, trec momentele primesc si detaliile pentru interfon si apartament.
Recruiterul, o domnisoara cu mult mai tanara, plina de forta interioara care isi face planuri mari de afaceri.
Un lift metalic, ce parea mai zdravan, ca de altfel n-as fi intrat, incepe sa se zgaltaie si sa trosneasca pana la etajul 6. Cu 'Piata Romana nr.9" ne-am lamurit, cum bine zice celebra melodie.
Ma trezesc in fata unei usi de lemn, stil anii '80, cu o clanta cazuta. Imi deschide o tanara, destul de ponderala, intr-un tricou de casa, in colanti si incaltata in niste papuci de plastic.
Prima impresie, studenta care sta in chirie.
Eu intr-o tinuta office parca ma duceam la vreun bloc de birouri pavoazat cu sticla. It doesn't matter :)
Eram manata de ideea de a munci si sa castig conform unor aptitudini, reguli si drepturi.
Facem cunostinta. Dintr-odata incepe un interviu cu intrebari gen multinationala.
Imi ziceam ca nici daca era head hunter nu aveam un asemenea interviu pentru un job office.
Ma uit in jurul meu. O sufragerie, uzata de timp si prafuita. Se asaza la o masa iar eu pe o canapea de fetru ros de timp si el. Simt ca nu mai pot sa o urmaresc si ca mi-as dori sa plec cat mai repede. Nu as vrea sa judec. Cine ar fi de vina ca ne intalnim intr-o asemenea situatie, eu sau ea? 
Invartea CV-ul pe toate partile punand intrebari, iar eu raspunzand prompt. Dintr-odata suparata ca ma vede dezinteresata incepe sa pluseze ce indatoriri presupune jobul si ca oare cine s-ar potrivi la un asa job exlcusivist?
Nu vroiam nici sa jignesc, nici sa castig si nici sa fac pe desteapta. Am inteles si dorinta ei, de om tanar care doreste sa razbata pe piata muncii destul de atroce.
Dar, totul e, sa nu promiti mai mult decat poti, sa nu te dai altcineva decat esti. 
Iar faza cu ce ati facut in ultimii 5 ani, e tare draguta. Ha, ha... imi aminteste de politica de la televizoare din anii '90.




6 comentarii:

Fairytale spunea...

Ea ce o fi facut in ultimii 5 ani daca tot era mai tanara decat tine? N-am avut asemenea patanii. Pupici!

CARMEN spunea...

bizara intamplare! chiar s-a petrecut in realitate, exista asa ceva?! hmmmm... bine ai facut ca ai plecat si nu ai acceptat colaborarea!

Anca Vrinceanu spunea...

Fairy... exact ce o fi facut? deocamdata avea doar vise :)))

Anca Vrinceanu spunea...

Carmen, in Bucuresti sunt zeci de mii de firme de apartament, foarte multe functioneaza in acest sistem.
Mai de "incredere" sunt cele in zone bine cotate si cu vedere stradala, eventual partere.
Daca ai stii ca si cabinete medicale sunt in blocuri?
Marile artere cu blocuri sunt impanzite de astfel de firme

Spunsieu spunea...

Cred ca mi-ar fi fost frica sa intru in apartament...daca miros ceva dubios dau inapoi imediat.

Vienela spunea...

Deci, domnisoara era in trafic cu un sfert de ora inaite de interviu, ca mai apoi sa te astepte in tinuta de casa? Cred ca i-as fi intors imediat spatele, inainte ca ea sa aiba timp pentru pregatirea intrebarilor. :)))) Daca am reusi sa adunam povestile tututror celor care au avut surprize la interviuri, cred ca am scoate o adevarata enciclopedie. :))))

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info