Si prieteniile se dilueaza

De curand am trecut prin mai multe incercari, iar unele persoane stiau. Acum dupa cum m-am tot miorlait eu in blogul asta din anul 2008 cred ca nu mai e cazul sa ma mire decat sa constat.
Constat ca societatea este profund contaminata de individualism, de un aparent umanism, unii folosindu-si imaginea pentru diverse activitati ce se vor a fi strangere de fonduri care si acestea par ca sunt contaminate de efectul hexi, pentru ca de atatia ani, pornind de la cine isi aduce aminte de sloganul "Un leu, pentru Ateneu" pana in zilele noastre ca e Craciun, Paste si alte zile propice pentru astfel de cereri, nu se vad bineinteles pe nicaieri.
Cu toate ca la sfarsitul campaniilor precum a unei licitatii importante se anuntau sume fabuloase. Nu contest ca persoanele implicate nu au fost de bunacredinta, insa asa cum am mentionat mai sus nu se stie si nu s-a aratat cursul banilor stransi.
In ziua de azi prieteniile, legaturile de busssines se fac pe baza, asa a unui mod de schimburi mai mult valorice, tot in bani sau material. Prietenia in ziua de azi e conditionata strict de valoarea materiala. Nu contesta nimeni ca prietenia e benevola, doar de amorul artei. 
In schimb, totusi o prietenie daca e conditionata (acest termen luand o alta valoare semantica, adica in sensul numai al raului) ar fi conditionata si in sensul bun al lucrurilor. Adica un prieten, ma rog, care ti-a fost la greu, la nevoie, ti-a fost sprijin in afacere il intrebi si tu "bah, ce e cu tine" "ce mai faci?"
Adica multi, si poate e de inteles, au incercat sa intreprinda mici afaceri. Si cum stilul american al afacerilor e pe tipul vizeaza-ti clientii in prieteni atunci prietenia derapeaza cu totul.
De multe ori si eu am fost angrenata in sensul acesta, de a sprijini, de a-mi da si eu cu parerea, mai transmiti ceva, insa in schimb eu cand am avut probleme m-am trezit de-a dreptul singura cu necazurile mele, vorbind parca in van.
Din atatia nu a intrebat cineva ce ai rezolvat? Ce ai facut?
No, n-ai sa vezi.
Eu oricum problemele tot singura mi le rezolv nu e nici o obligatie din partea nimanui si nu face obiectul vreunui parteneriat, contract sa-mi le rezolve sau sa ma sprijine.
Insa lucrurile astea, in care totusi daca ar fi prietenii reale ar fi conditionate macar de bunul simt, "Mai, ai fost cu noi pana acum, ai disparut, ce ti s-a mai intamplat?" Ceva o chestie.
Asta e lumea in care traim. 
Big like pentru cei care se descurca asa cumspuneam sau gandeam noi pentru unii.
Insa au fost efecte bumerang pentru unele dintre persoanele de genul strict interesati de bani, rapace, care calca pe cadavre. 
Sa avem si noi putin grija de constiinta noastra...pentru ca avem cu totii destule cazuri si necazuri, in care am vazut si noi efectul polisano, hexi...tigareta etc...
P.S. Mentionez ca am si prieteni de nadejde carora le multumesc, insa si ei sunt aflati in dificultati, in nevoi sau in situatii delicate, nedorind sa pici pe capul lor. Ca, normal ar fi sa ceri ajutorul celor care pot si au puterea sa o faca.
Dar proverbul de pe vremea lui ceasca e inca actual ca "tot cu al' sarac te ajuti". Le multumesc


4 comentarii:

Diana spunea...

Prietenia conditionata nu e prietenie, si e alegerea noastra daca acceptam astfel de “prietenii” si le conferim o valoare mai mare decat au.
Imi place foarte mult ce ai scris: “normal ar fi sa ceri ajutorul celor care pot si au puterea sa o faca” – chiar si prietenilor (se presupune ca ii cunoastem bine daca ne sunt prieteni) trebuie sa le cerem numai ceea ce stim ca pot oferi, pentru ca unii pot mai mult si altii mai putin, desi ar vrea sa poata face mai mult pentru noi, dar daca le cerem mai mult decat ne pot da ii punem intr-o situatie neplacuta . :)
Ma bucur ca reusesti sa depasesti momentele neplacute si iti doresc puterea de a o putea face de cate ori e nevoie (cat mai rar, spre deloc, sa fie nevoie).
Iti doresc o seara frumoasa. :) Trece neplacerile “in contul experientei de viata”.

coco spunea...

ce sa zic, eu si prietena mea suntem de 45 de ani impreuna...o viata de om pentru unii! ma consider bogata!!

Personale spunea...

Diana, buna si iti multumesc mult pentru gandurile bune si incurajari. Prietenia e oarecum pe principiul corelarii, pe principiul reciprocitatii, bine nu in sensul sa pui totul in balanta si sa ii pretinzi si celuilalt acelasi lucru sau tot cu atata "gramaj"
Neplacerile pot crea experiente care la un moment dat te pot propulsa catre alte cadre in viata, poate mai bune, dar simti sa le spui. Poate altii pot invata si din experienta mea sau cei care mai sunt in asemenea situatii sa isi dea seama ca nu sunt singurii carora li se intampla.
Mersi. Toate cele bune

Personale spunea...

Coco, hello
ma bucur de prieteniile altora si chiar sunt bogati, sa ai prieteni de nadejde in vremuri nu tocmai prietenoase inseamna ceva :)

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info