1 iunie Ziua Copilului si adultii care au crezut ca e si ziua lor

A trecut ziua frumoasa a copiiilor din lumea intreaga si dupa urarile si sarbatoririle aferente, lucrul care m-a deranjat a fost ca s-au amestecat adultii.
Nu suport defel urari de genul "La multi ani pentru copilul din tine". Cu toata semnificatia psihologica pe care o poate interpreta orice psiholog amator sau nu, oricum sunt peste tot numai psihologi, asa, in fine, chestia e ca mi se pare de-a dreptul stupida si nelalocul ei aceasta urare.
Unii sustin faptul ca ne regasim, ca ne aducem aminte. Da, asta o poti face oricand, in orice zi. Dar, aceasta zi e dedicata strict copiilor, de aceea nu vad de ce "adultul" din tine intervine.
Aaa cam fost si noi copii, stim, ne aducem aminte, dar ocupatia noastra ca adulti era sa le oferim atentia celor mici de langa noi, chiar daca nu suntem parinti.
Atat te duce capul sa te vezi pe tine de ziua copilului fiind cu varsta de adult si sa te vezi totusi copil.
Fuse si se duse. Acum ai alta menire.
Nu mi se pare totusi nici un exercitiu benefic chiar daca ar fi in sensul acesta psihologic sa te ajute sa te gandesti la ceva bun din copilarie si tu sa incepi sa te bucuri.
Ca un adult prezent, aici si acum, ai multe alte motive pentru care sa te bucuri pentru varsta ta. Eu asa consider.
Atunci, lasa-ma si pe mine sa ma raportez la tine asa cum te prezinti si sa nu te superi. Te rog.

3 comentarii:

Diana spunea...

Eh… Adultii care au copii – si cei care nu au – au avut in prim plan pe cei mici. Faptul ca s-a urat de bine adultilor nu mi se pare deplasat. E bine sa trezim copiii din adulti pentru ca numai “pastrand copilaria cu noi nu vom imbatrani” (nu mai stiu cine a zis ceva de genul). Adultul care nu poate (re)gasi copilul din el nu poate intelege copiii si nevoile acestora, nu se poate “cobori la mintea unui copil” – exemple sunt destule. Adultul care nu viseaza sa schimbe lumea in mai bine, adultul care nu stie sa se joace, adultul care se ia prea in serios e adultul care e pe jumatate mort. Parerea mea. Asa a fost si inaintea erei Internetului pentru multi: adultii isi doreau de bine unii altora pentru… copiii din ei. Sunt fericita sa stiu ca mai exista oameni care au stiut sa pastreze in viata copilul care au fost, copil materializat prin idealuri pe care, de regula, le au doar copiii… Cine viseaza sa schimbe lumea in bine, sa ajute oamenii, sa imparta dreptatea, sa scape omenirea de saracie; cine stie sa se bucure din orice “nimic” (intre multe altele)…? Copiii! Copiii si oamenii cu suflet de copil. Asa ca o scriu din tot sufletul, cu riscul de a te supara (ceea ce nu doresc): La multi ani si tuturor adultilor care mai pot fi copii (macar din cand in cand)!

Personale spunea...

Nu am zis sa anihilam ceea ce ne caracterizeaza pe noi. Tot istoricul nostru.
Eu m-am referit strict la Ziua festiva a copiilor.
Copii putem fi in 364 de zile...tot timpul...
In ziua aceasta dupa parerea mea timpul trebuia acordat lor...
In felul acesta m-am referit
Ca si cum de ziua mamei poti sa il pui pe copil in postura de adult cu gandul ca va fi mare si parinte.
Intelegi?
Deci zilele acestea pentru mine sunt strict cu dedicatie...
Iar ceilalti nu doar ca asista se pot implica urandu-le sau implicandu-se in felurite moduri

Personale spunea...

Este ca in filmul Tangled sau Alba ca Zapada....
pai daca ai copil tu te sarbatoresti pe tine? Iti zici stai asa sa ma pun in postura de copil ma distrez eu, ca sa vad cum il sarbatoresc pe copil. A trecut si ziua si copilul a ramas nesarbatorit.
Pai, eu sunt la concurenta cu o gramada de copii, care chiar au nevoie de atentia adultilor? Doar intr-o zi dedicata lor?

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info