Cand drumul spre fericire este anevoios

Stau pe ganduri si reflectez la ceea imi propusesem si, de fapt vezi ca unele lucruri nu ies asa cum iti imaginezi, pentru ca lumea reactioneaza divers si chiar contrar asteptarilor, uimindu-te.
Sunt persoane ce dau navala sa se ia la tranta cu viata ta si in fapt cu viata lor, provocand rani si ei ies din aceasta lupta crezandu-se victoriosi.
Sunt oameni care se razbuna pe viata prin oameni. Sunt neiubitori, sarcastici adeseori luandu-te peste picior.
Nu ai fi vrut sa intri in viata lor pentru a-i ajuta, ci doar pentru faptul ca iti doresti sa cunosti sau sa gasesti macar un sambure de bunatate intr-un om.
Nu stiu daca razbunarea lor imi era destinata mie, cu adresa precisa, pentru ca nici nu mai aveam nevoie de asa ceva la o asemenea varsta si multe experiente acumulate.
Nu poti permite sa iti bati joc de viata nici de a ta, nici a altora oricare ar fi contextul.
Bumerangul sper sa treaca deasupra mea si sa nu fiu in traiectoria lui.
Imi propusesem ca in fiecare an sa fac ceva deosebit si sa pornesc la drum si sa cunosc oameni noi cu care poti merge o bucata de drum. Drumul catre fericire uneori e stramt. Te lipesti de zid, sa nu pici in prapastie, mai ales ca te lasa singura pe margine privind haul de sub tine si nu stii cum sa te agati de stancile ce iti strapung mainile.
Le simti ura si mistoul, vor sa iti faca rau sa isi arate superioritatea, fie ca sunt femei sau barbati.

De aici pornesc o insiruire de intamplari nefericite si apare suferinta.
Mi-am zis ca sunt zile de post ce trebuie cinstite, asa ca un om de rand si limitat. Si iti recunosti prostia si iti pare rau ca ai fost intr-o inselare, neiubitor de frumos si bun, ci iubitor de desfrau si pacat.
De multe ori se spune sa te ierti pe tine ca sa ii ierti pe altii, ori sa ii ierti pe altii ca sa ti se ierte tie pacatele.
Mai mult de atat acesti oameni iti imprima nesiguranta si nonvaloarea. Te compara subliminal cu alte persoane fiind imediat contaminat, de ceva de genul "aaa, tu nu esti bun ca ala/aia".
Gandurile sunt cel mai mare dusman al nostru. Adesea, intrebandu-ne "De ce? De ce eu?" "Ce am facut?"
O fi un plan in toate schemele acestea si nu stim noi cat ne sta in putinta sau nu de a le rezolva.
Am planuri mari cu prietenii mei de suflet, care imi sunt alaturi si vom face ceea ce ne-am propus pentru urmatoarea perioada.
Va multumesc din suflet. Mi-ati fost alaturi de nenumarate ori, am plans si am ras impreuna. M-ati ridicat cand mi-a fost greu, unii de peste hotare mi-au ascultat supararile si nemultumirile in miez de noapte, altii au fost alaturi pur si simplu.


3 comentarii:

Laura spunea...

Daca fericirea ar depinde strict de ceilalti, ar fi trist!

Personale spunea...

Multumesc de comment
Daca iti doresti o relatie, instinctul meu imi spune ca depinde si de celalalt partener
Asa, in general, sanatosi sa fim ca le-om duce pe toate :)
Multumesc inca o data mult..am reintrat pe blogul tau si e fain.
Voi reveni

Diana spunea...

As zice ca drumul spre fericire e intotdeauna anevoios daca nu stim / nu putem... calatori in adancul propriului suflet. :)

De mi-ar zice cineva "nu esti buna ca aia" i-as raspunde prompt; "stiu; sunt cu mult mai buna". :))
Iti doresc, cu drag, sa ai parte de oameni cu suflet frumos.

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info