Toti avem o poveste

Rasfoind cartea lui Byron Katie - Cine ai fi tu fara povestea ta? am zis sa extrag cateva pareri referitoare la acest volum devenit best-seller.
Pentru mine a fost mai greoi inceputul. Absolut ca nu intelegeam mai nimic. Cum gandirea sa o rastorn prin intrebari inverse decat adevarul si totul ca printr-o minune sa ma luminez?
Bine, ca doar de moment.
Intrebarile pe care le pune Katie grupului de suport sunt absolut simple. Atat de simple incat pana la urma pun in dificultate clientii care au o poveste destul de lunga in spate, fie ca este vorba de relatii cu partenerii sau cu parintii, fie ca este vorba de copii sau alte conjuncturi cum ar fi un job sau seful.
Poate parea utopic ca o intrebare simpla sa te puna in dificultate dar datorita unor blocaje emotionale de cele mai multe ori se intampla sa nu fii in stare sa raspunzi la cele mai simple intrebari.
Faptul ca Byron Katie rastoarna raspunsurile la intrebarile clientilor si pune pe clientii ei sa repete si aici parafrazez:
Katie
"- Mai repeta"
Clienta
"- Sunt fericita ca sotul meu este cu noua lui iubita" 

Aici chiar m-a pus intr-o dilema, care nu cred ca doar dintr-o propozitie poti schimba toata povestea, ci doar ii dai o alta conotatie de moment.
Am ramas foarte surprinsa cum pot functiona cuvintele care odata rostite si odata impartasite iti schimba o viziune.
Dar exista si alte repercursiuni deoarece situatiile sunt diferite de la unii la altii - odata ajungand acasa te lovesti cu aceeasi situatie si nu cred ca mai are acelasi efect. Poate doar un efect placebo. Sa ii zic de iluminarea de moment a terapiei de grup. Ca te impaci cu o idee si dincolo de aceasta idee iti dai seama ca ar fi o poveste si trebuie reflectat asupra acestui aspect. 
Cu astfel de povesti ne intalnim cu totii in aceasta viata. Totul este sa fim cumva impacati si nu frustrati. Frustrarea generand diverse alte conflicte interioare expunandu-ne la diverse situatii neplacute chiar de sanatate sau un disconfort continuu, creandu-ti tot felul de sentimente negative. 
Eventual sa incercam sa rezolvam aceste probleme.
Genul acesta de abordari pe termen scurt imi suna cumva cu vorbele noastre populare, ceva de genul "Nu te mai gandi la asta acum." "Ce a fost a fost!" "Si daca asta a fost sa fie, asta e!"
O parere de a mea personala este ca acest gen de interventii rezolva doar conditia de moment a celui care se afla in fata ta caruia ii dai impresia ca il intelegi, insa el ramane din nou cu problemele si cu dilemele aferente. 
Din ceea ce am mai citit o mare parte dintre specialisti sunt de parere ca a afla cauzele care au determinat aceste probleme de cuplu, de viata, a momentelor dificile sunt o punte spre rezolvare, pentru ca doar lucrand si exersand ajungi sa te cunosti mai bine si situatia ta reusind sa evoluezi in dezvoltarea personala si sa iti creezi o mai mare sansa de intelegere asupra lucrurilor.

2 comentarii:

Diana spunea...

Pare interesanta cartea. :)
Mi se pare firesc ca tipa din exemplul tau (cand rosteste contrariul a ceea ce simte) sa fie fericita ca fostul ei e fericit cu noua iubita: doar il iubeste; nu?! Iar cand iubim pe cineva care nu ne (mai) iubeste ar fi natural sa ne bucuram pentru acea persoana. Sigur... mai usor de zis si mai greu de facut. Pentru cei care chiar iubesc e usor - acestia simt asa, nu trebuie sa si-o spuna. Iubirea nu e (nu trebuie) conditionata: te iubesc daca ma iubesti, sunt fericit pt tine cat timp esti cu mine... Iubirea conditionata nu e iubire. :)

Personale spunea...

Da, asa este. Ai dreptate, insa e foarte greu doar printr-o fraza, asta cred ca face doar sa scurcircuiteze niste idei sau sa te descatusezi, in schimb in firescul ar trebui sa lucrezi mai profund sa vezi unde este ruptura acestei iubiri...ca daca o vedeai in timp si era de acord cu ea nu mai ajungea la un suport de grup...
Bine problematicile sunt diverse
Multumesc de comment

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info